Un conflict instituțional major pune sub semnul întrebării viitorul a cinci proiecte strategice de infrastructură din România, după ce Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) a declanșat o bătălie juridică pentru a bloca transferul acestora către Compania Națională de Investiții Rutiere (CNIR). Această dispută, care vizează aproximativ 300 de kilometri de drumuri de mare viteză, riscă să arunce în incertitudine investiții critice pentru conectivitatea națională și transfrontalieră, într-un moment în care ritmul de dezvoltare al rețelei rutiere este monitorizat atent prin jaloanele din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
Tensiunile au escaladat pe 5 mai 2026, când ministrul interimar al Transporturilor, Radu Miruță, a emis un ordin oficial prin care dispunea transferul a cinci proiecte de la CNAIR către nou-înființata CNIR. Măsura, fundamentată pe prevederile OUG 55/2016, viza eficientizarea construcției de noi autostrăzi și drumuri expres, permițând CNAIR să se concentreze exclusiv pe administrarea și întreținerea rețelei existente. Însă, cu doar câteva zile înainte de termenul limită pentru semnarea protocoalelor de predare-preluare, CNAIR a depus o plângere prealabilă prin care solicită revocarea integrală a ordinului ministerial, deschizând astfel calea unei acțiuni în instanța de contencios administrativ.
De ce a blocat CNAIR transferul proiectelor
Argumentele invocate de conducerea CNAIR în plângerea prealabilă depusă pe 14 mai 2026 pun sub semnul întrebării capacitatea operațională a noii companii de a prelua sarcini complexe într-un timp atât de scurt. Documentul susține că ordinul ar fi fost emis fără consultări prealabile și fără o evaluare riguroasă a resurselor necesare. Un punct central al argumentației CNAIR este discrepanța dintre personalul actual al CNIR—estimat între 73 și 75 de angajați—și necesarul legal de 400 de salariați, o diferență pe care compania o cataloghează drept o dovadă de incapacitate administrativă.
Mai mult, CNAIR subliniază că proiectele vizate se află în etape avansate de implementare, având deja contracte semnate cu antreprenorii, proceduri de mediu demarate și procese de expropriere în derulare. Oficialii CNAIR avertizează că un transfer forțat în acest stadiu ar putea atrage blocaje birocratice, litigii cu constructorii și, în cazul obiectivelor finanțate prin fonduri europene, riscul decommiterii banilor din cauza întreruperii fluxurilor administrative.
Proiectele aflate în „zona gri” a birocrației
Cele cinci obiective de investiții care fac obiectul acestui litigiu sunt esențiale pentru infrastructura României, însă majoritatea au înregistrat deja întârzieri semnificative sub actualul management. Situația lor actuală reflectă dificultățile sistemice de implementare:
- Autostrada București – Alexandria: Un proiect vital pentru fluidizarea traficului pe DN6, unde studiile de fezabilitate, începute în 2022, au depășit termenele inițiale de finalizare.
- Podul Giurgiu – Ruse II: Obiectiv strategic transfrontalier pentru care licitația studiului de fezabilitate, lansată în septembrie 2024, este încă în desfășurare, generând tensiuni diplomatice cu partenerii bulgari.
- Drumul Expres Arad – Oradea: Parte a coridorului Via Carpathia, acest proiect suferă din cauza lipsei licitațiilor pentru supervizare și a exproprierilor pentru gropile de împrumut necesare materialelor de umplutură.
- Autostrada Făgăraș – Brașov (A13): Proiectare blocată, cu termenul de finalizare din 2023 depășit considerabil, necesitând corelări tehnice cu tronsoanele adiacente.
- Alternativa Techirghiol: Licitația de execuție, lansată în iunie 2024, stagnează din cauza amânărilor repetate în evaluarea tehnică a ofertelor.
Consecința imediată a acestui război juridic este un blocaj procedural total. Surse din domeniu indică faptul că, odată cu contestarea ordinului, CNAIR nu mai poate semna documente noi pentru aceste proiecte, iar CNIR nu are dreptul legal de a prelua atribuțiile, lăsând investițiile într-un vid administrativ în care progresul fizic pe șantier devine practic imposibil.
Următorii pași și incertitudinea juridică
Plângerea prealabilă reprezintă prima etapă obligatorie în procedura contenciosului administrativ. Ministerul Transporturilor are acum la dispoziție 30 de zile pentru a emite un răspuns oficial la solicitarea CNAIR. Dacă ministerul va menține ordinul, CNAIR are dreptul de a sesiza instanța de judecată, un demers care ar putea prelungi incertitudinea juridică cu luni sau chiar ani de zile.
Acest conflict subliniază o problemă recurentă în gestionarea marilor proiecte de infrastructură din România: dificultatea de a alinia structurile administrative cu obiectivele de dezvoltare pe termen lung. În timp ce CNIR a fost concepută tocmai pentru a debloca aceste proiecte prin specializare și agilitate, bătălia pentru competențe și patrimoniu între cele două companii de stat riscă să anuleze beneficiile reorganizării propuse.
Checkpoint-ul următor pentru acest dosar va fi expirarea termenului de 30 de zile pentru răspunsul Ministerului Transporturilor, moment în care se va clarifica dacă se va ajunge în fața magistraților sau dacă se va găsi o soluție de mediere politică. Urmăriți platforma noastră pentru actualizări pe măsură ce documentele oficiale devin publice și instanțele încep să analizeze argumentele ambelor părți. Vă invităm să vă exprimați opinia în secțiunea de comentarii de mai jos cu privire la impactul acestui blocaj asupra termenelor de finalizare a autostrăzilor din România.
Notă: Acest articol are un scop pur informativ și se bazează pe datele disponibile public în prezent. Litigiile administrative pot suferi modificări în funcție de deciziile instanțelor și de noile acte emise de Ministerul Transporturilor.
